Definita cuvantului concertant
CONCERTÁNT, -Ă adj. Care concertează, care cântă un concert. ◊ Gen concertant = gen muzical dezvoltat în sec. XVII-XVIII ca urmare a perfecționării instrumentelor și a apariției concertului; domeniu de manifestare a virtuozității instrumentale întruchipate de un solist acompaniat de restul ansamblului; simfonie concertantă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au rolul dominant în orchestră; voce concertantă = voce principală într-un cor. [Cf. it. concertante, fr. concertant].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu concertant
EN-AVANT AN-A-VÁN/ loc. adv. greșeală comisă de un jucător la rugbi constând în trecerea mingii în direcția înainte cu mâna. (< fr. en-avant) Vezi definitia »
EXECUTÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care execută, îndeplinește ceva. [Pron. eg-ze-. / cf. fr. exécutant]. Vezi definitia »
ABSTRACTIZÁNT, -Ă, abstractizanți, -te, adj. Care abstractizează. – Abstractiza + suf. -ant. Vezi definitia »
curent in epoca, traducandu-se prin amoralism, prin teoria actului gratuit, printr-o noua viziune asupra campului narativ al operei literare si asupra personajelor. Vezi definitia »
AUTOPORTÁNT, -Ă adj. (arhit.; despre bolți) a cărei stabilitate este asigurată doar prin rigiditatea formei. (< fr. autoportant) Vezi definitia »