ECHITAȚIÚNE s.f. v. echitație. Vezi definitia »

ABOLIȚIÚNE, abolițiuni, s. f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ți-u-] – Fr. abolition (lat. lit. abolitio, -onis). Vezi definitia »

RECLUZIÚNE s.f. 1. (În trecut) Pedeapsă de drept comun, constând în pierderea libertății și supunerea la muncă. 2. (Liv.) Starea cuiva care trăiește singur, retras de lume; schimnicie. [Var. recluzie s.f. / cf. fr. réclusion, lat. reclusio]. Vezi definitia »

*afectiune progresiva, care apare mai frecvent la adolescenti si la adultii tineri; corneea se subtiaza si isi schimba forma; poate lua forma unui ochi Vezi definitia »

INDISPÚNE, indispún, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [Perf. s. indispusei, part. indispus] – Din fr. indisposer (după pune). Vezi definitia »