UD, -Ă, uzi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Pătruns, îmbibat de apă sau de alt lichid; îmbibat de umezală, foarte umed; murat (3). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; înlăcrimat. ♦ Plin de nădușeală; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a urinat pe el. 2. S. n. Urină. Bășica udului. – Lat. udus. Vezi definitia »

TALMÚD, talmuduri, s. n. Carte religioasă la evrei, care conține un comentariu și o dezvoltare dogmatică a Vechiului testament sub raport religios, legislativ, literar și istoric. – Din fr. Talmud. Vezi definitia »

BÉCAUD [becó], Gilbert (1927-2001), cîntăreț și compozitor francez de muzică ușoară. Interpret și autor al unor șansonete cantabile și atractive. Vezi definitia »

PRUD, -Ă, pruzi, -de, adj. (Franțuzism) Care simulează o atitudine virtuoasă, austeră. – Din fr. prude. Vezi definitia »

chiaraúd, -ă, adj. (reg.) năuc, într-o ureche, zăbăuc, chiarhuz, nebun; amețit, beat, cherchelit. Vezi definitia »