HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

POJĂRNICÍE, pojărnicii, s. f. (Înv. și reg.) Post de pompieri. – Pojarnic + suf. -ie. Vezi definitia »

LIPOTIMÍE s. f. pierdere subită și trecătoare a cunoștinței; leșin. (< fr. lipothymie) Vezi definitia »

HIPNOTERAPÍE s. f. tratament prin hipnoză; somnoterapie. (< engl. hipnotherapy) Vezi definitia »

AMIELOTROFÍE s.f. Atrofia măduvei spinării. [Pron. -mi-e-. / < fr. amyélotrophie, cf. gr. a – fără, myelos – măduvă, trophe – hrană]. Vezi definitia »