BALBUȚÍE s. f. Tulburare de articulare a cuvintelor caracterizată prin repetarea sunetelor sau silabelor și folosirea unor pauze care întrerup vorbirea; bâlbâială; balbism. (după fr. balbutiement) Vezi definitia »

CATAFAZÍE s. f. tulburare a vorbirii, repetarea mecanică a acelorași fraze sau cuvinte. (< fr. cataphasie) Vezi definitia »

ANALOGÍE, analogii, s. f. Asemănare (parțială) între două sau mai multe noțiuni, situații, fenomene etc. ♦ (Gram.) Asemănare parțială (de formă sau de conținut) a două elemente de limbă, care determină schimbarea unuia dintre elemente sub influența celuilalt; schimbarea produsă. – Fr. analogie (lat. lit. analogia). Vezi definitia »

ADELFÍE¹ s. f. concreștere a două sau mai multe organe (stamine, ramuri). (< fr. adelphie) Vezi definitia »

IZOMERÍE s. f. Proprietate a unor substanțe cu aceeași compoziție chimică de a avea însușiri diferite, datorită modului diferit de așezare a atomilor în moleculă. – Din fr. isomérie. Vezi definitia »