SUPLÍCIU, suplicii, s. n. Tortură, caznă, chin fizic. ♦ Fig. Suferință morală, durere sufletească mare. – Din lat. supplicium, fr. supplice. Vezi definitia »

LEFICÍU s. m. v. lefegiu. Vezi definitia »

PREMONITÓRIU, -IE adj. 1. cu caracter de premoniție; prevestitor. 2. (despre simptome) care precedă o anumită boală. (< fr. prémonitoire) Vezi definitia »

ABSOLUTÓRIU, -IE adj. Care absolvă, iartă un delict, un păcat etc. // s.n. Certificat, adeverință de absolvire a unei școli superioare. [Pron. -riu. / cf. lat. absolutorius, fr. absolutoire, germ. Absolutorium]. Vezi definitia »

DILÚVIU s. f.. 1. potopul biblic; (p. ext.) revărsare de ape, cu furtună și ploi torențiale; potop. 2. pleistocen. (< fr., lat. diluvium) Vezi definitia »