Definita cuvantului absolutoriu
ABSOLUTÓRIU, -IE adj. Care absolvă, iartă un delict, un păcat etc. // s.n. Certificat, adeverință de absolvire a unei școli superioare. [Pron. -riu. / cf. lat. absolutorius, fr. absolutoire, germ. Absolutorium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu absolutoriu
PAVAGÍU, pavagii, s. m. (Rar) Pavator. – Pava + suf. -giu. Vezi definitia »
CĂLMĂȚUIU, com. în jud. Teleorman; 3.300 loc. (1991). Vezi definitia »
fanaragíu2, fanaragíi, s.m. (înv.) fanariot. Vezi definitia »
INTERLOCUTÓRIU, -IE adj. (jur.) cu caracter de interlocuțiune; interlocutiv. (< fr. interlocutoire) Vezi definitia »
hertíu, hertíi, s.m. (reg., înv.) 1. sacul în care se stoarce uleiul din sămânță. 2. (la sg.) pânză ordinară nenălbită. Vezi definitia »