Definita cuvantului conjuncție
CONJÚNCȚIE s.f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții sau două cuvinte cu aceeași funcție sintactică. ♦ (Log.) Conectiv caracterizat prin aceea că expresia alcătuită cu ajutorul său este adevărată numai dacă toate propozițiile componente sunt adevărate și este falsă când cel puțin una dintre componente este falsă. ♦ Figură de stil care enunță o observație rezultată din asocierea unor aspecte de viață contradictorii; sinichioză. 2. (Astr.) Poziție în care se găsesc doi aștri care au aceeași longitudine cerească la un moment dat. [Gen. -iei, var. conjuncțiune s.f. / < lat. coniunctio, cf. fr. conjonction].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conjuncție
EDENTÁȚIE s.f. Lipsă (totală sau parțială) a dinților. [După fr. édenter]. Vezi definitia »
OTOLOGÍE s.f. (Med.) Studiul urechii și al bolilor ei; otiatrie. [Gen. -iei. / < fr. otologie, cf. gr. ous – ureche, logos – studiu]. Vezi definitia »
sulimeniturénie, sulimeniturénii, s.f. (înv.) strat de suliman (de culoare roșie) în pictură. Vezi definitia »
NEUROLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază structura, fiziologia și patologia sistemului nervos. (< fr. neurologie) Vezi definitia »
păcinicíe s.f. (înv.) stare de pace, de liniște. Vezi definitia »