cápie (cápii), s. f. – Boală a ovinelor, amețeală. Sl. kaplja (Cihac, II, 39; Loewe 70; DAR). – Der. căpia, vb. (despre animale, a se îmbolnăvi; a se țicni, a o lua razna); căpială, s. f. (capie, amețeală); căpietură, s. f. (capie); capiu, adj. (bolnav de capie; îndobitocit). Vezi definitia »

PATROCLINÍE s. f. ereditate paternă. (< fr. patroclinie) Vezi definitia »

TELECURIETERAPÍE Cü-RI-/ s. f. tratament cu radium, efectuat la distanță față de locul bolnav; teleradiumterapie. (< fr. télécuriethérapie) Vezi definitia »

COCSOCHIMÍE s. f. 1. studiul prelucrării produșilor chimici din cărbuni prin cocsificare. 2. ramură a industriei grele care realizează prelucrarea cărbunelui prin cocsificare. (după fr. coke-chimie) Vezi definitia »

inimă roșie expr. (cart.) cupă. Vezi definitia »