cărbúne (cărbúni), s. m. – 1. Mangal, jar. – 2. Antrax, dalac. – 3. Rubin (roșu închis). – Mr. cărbuni, istr. cărbur(e). Lat. carbōnem (Pușcariu 289; Candrea-Dens., 260; REW 1676; DAR); cf. it. carbone, prov. carbó, fr. charbon, sp. carbón, port. carvão. Cf. cărbunar. Der. cărbuna, s. f. (nume specific al caprei negre); cărbunicios, adj. (care conține cărbune); cărbunească, s. f. (dans tipic); cărbuna (var. încărbuna), vb. (a carboniza; a înnegri). Din rom. pare a veni gr. ϰαρβούνι. Vezi definitia »

SEDIMENTAȚIÚNE s.f. v. sedimentație. Vezi definitia »

a ține (ceva) sub obroc expr. a ascunde ceva. Vezi definitia »

NERVAȚIÚNE s. f. v. nervație. Vezi definitia »

CHALÔNS-SUR-MARNE [șalõ sür márn], oraș în N Franței (Champagne), port pe Marna, la SE de Reims; 63,1 mii loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicații. Ind. constr. de mașini, textilă și alim. Biserică romanică (sec. 12). Catedrală restaurată sub Ludovic al XIV-lea. Vezi definitia »