lésne adv. – 1. Ușor. – 2. (Banat, Trans.) Ieftin. – Mr. (lesnic). Bg. lesen, lesno, lesnin, v. sb. lesny, sb. lasno din sl. lĭstĭnŭ „ușor” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 170). Der. lesnicios, adj. (ușor, comod); lesniciune, s. f. (ușurință); înlesni (var. lesni), vb. (a facilita, a aplana; a proporționa; a ușura). Vezi definitia »

EXPLORAȚIÚNE s.f. v. explorație. Vezi definitia »

DILECȚIÚNE s.f. (Liv.) Dragoste tandră și pură. [< fr. dilection]. Vezi definitia »

INFLEXIÚNE, inflexiuni, s. f. 1. Schimbare a înălțimii unui sunet; schimbare a tonului, a accentului în vorbire sau în cânt; ușurința cuiva de a-și schimba tonul. 2. (Mat.; în sintagma) Punct de inflexiune = punct în care curba își schimbă sensul concavității. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. inflexion, lat. inflexio, -onis. Vezi definitia »

INAPTITÚDINE s.f. Lipsă de aptitudine, nepricepere. [Cf. fr. inaptitude]. Vezi definitia »