Definita cuvantului consistoriu
CONSISTÓRIU s.n. 1. Consiliu al împăraților romani. ♦ Loc unde se ținea acest consiliu. 2. Instanță judecătorească ecleziastică. ♦ Consiliu al cardinalilor, prezidat de papă. ♦ Adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc. [Pron. -riu. / < lat. consistorium – adunare, cf. fr. consistoire, germ. Konsistorium, it. consistorio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu consistoriu
FEROALUMÍNIU s. n. aliaj de fier și aluminiu. (< fr. ferro-aluminium) Vezi definitia »
tirangiu, tirangii s. m. (intl.) complice care însoțește pe hoț și îi facilitează acțiunea. Vezi definitia »
chinargíu (-ii), s. m. – Pescar. Tc. kenarci. Sec. XIX, înv. Vezi definitia »
OPRÓBRIU s.n. (Liv.) Atitudine de dezaprobare, de profund dispreț al societății față de fapte nedemne sau față de oameni josnici, nedemni, mișei. [Pron. -briu. / < lat. opprobrium, cf. fr. opprobre]. Vezi definitia »
chiulhaníu (chiolhaníu), -ie, adj. și s.m. (înv.) viclean. Vezi definitia »