Definita cuvantului oprobriu
OPRÓBRIU s.n. (Liv.) Atitudine de dezaprobare, de profund dispreț al societății față de fapte nedemne sau față de oameni josnici, nedemni, mișei. [Pron. -briu. / < lat. opprobrium, cf. fr. opprobre].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu oprobriu
SÉDIU, sedii, s. n. Clădire sau loc unde își are administrația și unde își desfășoară activitatea o instituție sau o organizație. ♦ Fig. Centru, focar. Sediul reflexelor. – Din it. sedio. Vezi definitia »
sevghilíu s.m. sg. (înv.) iubit, favorit. Vezi definitia »
OROLÓGIU, orologii, s. n. Ceas cu dimensiuni mari, fixat pe fațada unei clădiri sau pe un perete interior, pe o coloană etc. și de obicei prevăzut cu un mecanism sonor care anunță principalele unități de timp. – Din lat. horologium, it. orologio. Vezi definitia »
BRATEIU 1. Com. în jud. Sibiu, pe Tîrnava Mare; 2.870 loc. (1991). În satul Buzd, biserică fortificată (sec. 15). 2. Cultură din sec. 4-6 aparținînd populației daco-romane. De caracter rural, puternic influențată de cultura provincială bizantină, cultura B. a cuprins întreg terit. de astăzi al României. Ea a format fondul de populație (etnic și lingvistic) și de cultură care a stat la baza formării și dezvoltării culturii Ipotești-Ciurel-Cîndești din sec. 7-8. Vezi definitia »
ATHANASIU, Ioan (1868-1926, n. Sascut, jud. Bacău), fiziolog și medic veterinar român. M. coresp. al Acad. (1911). Unul dintre întemeietorii fiziologiei moderne românești; cercetări asupra transmiterii energiei nervoase și în domeniul electrofiziologiei. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z