comiléț, comiléțe, s.n. (reg.) vatră de lut pe care este clădit cuptorul. Vezi definitia »

ÎNTREGULÉȚ, întreguleți, adj. (Fam., întărind pe „întreg”) Diminutiv al lui întreg. – Întreg + suf. -uleț. Vezi definitia »

OBRĂZNICÚȚ, -Ă, obrăznicuți, -e, adj. Diminutiv al lui obraznic. – Obraznic + suf. -uț. Vezi definitia »

CORBULÉȚ, corbuleți, s. m. (Rar) Diminutiv al lui corb (1); corbișor, corbușor. – Corb + suf. -uleț. Vezi definitia »

TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. m. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. Vezi definitia »