Definita cuvantului constituent
CONSTITUÉNT, -Ă adj. Care intră în constituția unui întreg. // s.m. Fiecare dintre elementele care formează un tot. ♦ Fiecare dintre substanțele din care este alcătuit un aliaj, o soluție etc. [Pron. -tu-ent. / cf. fr. constituant].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu constituent
ÎNGRĂȘĂMÂNT s.n. Materie folosită pentru a fertiliza solul. [Pl. -minte. / < îngrășa + -mânt, după fr. engraissement, cf. it. ingrassamento]. Vezi definitia »
SEDIMÉNT s.n. 1. Depozit format prin precipitarea particulelor solide aflate în suspensie într-un lichid. 2. (La pl.) Depozit de roci sedimentare. [Pl. -te, -turi. / < fr. sédiment, cf. lat. sedimentum < sedere – a fi așezat]. Vezi definitia »
HEXAVALÉNT, -Ă, hexavalenți, -te, adj. (Despre radicali sau elemente chimice) Care are valența șase. – Din fr. hexavalent. Vezi definitia »
RECURÉNT2, -Ă, recurenți, -te s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis. Vezi definitia »
DISCORDÁNT, -Ă adj. Lipsit de armonie. ♦ Care distonează; nepotrivit; strident. ◊ (Geol.) Strate discordante = strate a căror înclinare se deosebește de înclinarea stratului peste care sunt depuse. [< fr. discordant]. Vezi definitia »