AUTO¹- Element de compunere care arată că noțiunea conținută de a doua parte a cuvântului compus se referă la subiect sau că acțiunea exprimată se îndeplinește de la sine, prin mijloace proprii; servește la formarea unor substantive ca: autoliniștire, adjective ca: autocritic și verbe ca: autoadministra. [Pr.: a-u-] – Fr. auto- (< gr.). Vezi definitia »

TRECÉNTO s.n. Denumire italiană a sec. XIV, specială pentru cultura și arta italiană din acel secol. [< it. trecento]. Vezi definitia »

ANOCÁTO adv. (Înv.) În neorânduială, de-a valma. – Ngr. ano kato. Vezi definitia »

DE FÁCTO loc. adv. Formulă diplomatică folosită pentru recunoașterea unui fapt politic prin însăși existența faptului. [< lat. de facto – de fapt]. Vezi definitia »

LÉNTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Încet, lin, lent. ♦ (Substantivat) Compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală executată în acest fel. – Cuv. it. Vezi definitia »