ATRIBUTÍV, -Ă adj. Cu funcție de atribut. ◊ Propoziție atributivă = propoziție care îndeplinește funcția de atribut pe lângă un cuvânt din propoziția regentă; propoziție relativă. [< fr. attributif]. Vezi definitia »

EXPLICATÍV, -Ă adj. Care servește la explicarea a ceva. ◊ Notă explicativă = explicație a unui cuvânt, a unei chestiuni în legătură cu un text (care se dă de obicei în josul paginii); dicționar explicativ = dicționar în care sunt explicate cuvintele pe sensuri. [< fr. explicatif, lat. explicativus]. Vezi definitia »

REPLICATÍV, -Ă adj. (despre frunze) pliat spre interior de la vârf spre bază. (< fr. replicatif) Vezi definitia »

abrogatív, -ă adj. care abrogă. (< fr. abrogatif) Vezi definitia »

MEDITATÍV, -Ă adj. Înclinat spre meditație; gânditor. [Cf. fr. méditatif]. Vezi definitia »