Definita cuvantului dialectic
DIALÉCTIC, -Ă, dialectici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. (În filozofia marxistă) Teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului. 2. (În filozofia antică) Artă de a discuta în contradictoriu, în scopul ajungerii la adevăr. 3. (În evul mediu) Logică formală. II. Adj. Care este conform cu dialectica (I) sau care o confirmă; care se bazează pe dialectică; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectique, lat. dialecticus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dialectic
SVÉTNIC s. m. v. sfetnic. Vezi definitia »
CRIMINALÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la criminalistică. II. s. f. știință care studiază și propune metodele și mijloacele dezvăluirii crimelor, cu scopul lămuririi și prevenirii lor. (< fr. criminalistique, /II/, germ. Kriminalistik) Vezi definitia »
ALEURÓNIC adj.n. (Biol.) Strat aleuronic = strat de celule bogate în proteine din învelișul bobului de cereale. [< aleuron + -ic]. Vezi definitia »
ETNIC, -Ă adj. Referitor la apartenența la un popor; specific unui popor. ◊ Nume etnic = nume de popor. [Cf. fr. ethnique, lat. ethnicus, gr. ethnos – popor]. Vezi definitia »
PEÓNIC, -Ă adj. (despre versuri) format din peoni2. ♦ rimă ~ă = rimă cu accentul pe a patra silabă de la sfârșit. (< it. peonico) Vezi definitia »