spécie (-ii), s. f. – Clasă, categorie de obiecte, animale, plante de același fel. – Var. speță. Lat. species (sec. XIX), var., din it. spezie. – Der. (din fr.) special, adj.; specialist, s. m.; specialitate, s. f.; specializa, vb.; specific, adj.; specifica, vb.; specificativ, adj.; specimen, s. n.; specios, adj. – Cf. spițer. Vezi definitia »

EXULTÁȚIE s. f. exultare; exultanță. (< fr. exultation) Vezi definitia »

DEPOZÍȚIE, depoziții, s. f. Declarație a unui martor în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală cu privire la fapte ce-i sunt cunoscute prin propriile-i simțuri (văz, auz) și de natură să aducă lămuriri în pricina respectivă; mărturie. [Var.: depozițiúne s. f.] – Din fr. déposition, lat. depositio, -onis. Vezi definitia »

CONCATENÁȚIE s.f. (Lit.) Figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin unele cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă. [< fr. concaténation, lat. concatenatio]. Vezi definitia »

PIROTEHNÍE s.f. 1. Tehnica producerii și folosirii focului. 2. Tehnica fabricării materialelor explozibile și inflamabile. 3. Fabrică de muniții. [Gen. -iei. / < fr. pyrotechnie, cf. gr. pyr – foc, techne – artă, meșteșug]. Vezi definitia »