HIPERCORECTITÚDINE, hipercorectitudini, s. f. (Lingv.) Greșeală de limbă care constă în folosirea de forme hipercorecte, datorită efortului conștient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare. – Hiper – + corectitudine. Vezi definitia »

DECOMPOZIȚIÚNE s.f. v. decompoziție. Vezi definitia »

EXTERMINAȚIÚNE, exterminațiuni, s. f. (Rar) Exterminare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. extermination, lat. exterminatio, -onis. Vezi definitia »

PREVENȚIÚNE s.f. v. prevenție. Vezi definitia »

SIMȚICIÚNE s. f. (Înv.) Sensibilitate; sentiment, simțire (2). – Simți + suf. -iciune. Vezi definitia »