GENITÓR s. m. 1. animal, plantă care dă naștere, prin încrucișare, unui nou individ. 2. persoană care procreează, în raport cu cel procreat; părinte. (< fr. géniteur, lat. genitor) Vezi definitia »

MULȚĂMITÓR, -OÁRE adj. v. mulțumitor. Vezi definitia »

EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. f. Mașină electrică pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. – Din fr. excitateur, lat. excitator, -oris. Vezi definitia »

ponór, ponoáre, s.n. (pop.) 1. povârniș abrupt sau adâncitură formată prin prăbușirea unor straturi de teren; râpă. 2. loc necultivat; pârloagă. 3. munte înalt cu creasta golașă, lipsită de vegetație. 4. deal cu coama înaltă și rotundă. 5. mică apă curgătoare; gârlă; apă stătătoare mai mare decât o baltă. 6. poiană (într-o pădurice). 7. vizuină, bârlog (într-o regiune accidentată). 8. casă mică și scundă. 9. (fig.) necaz, supărare, nenorocire; amar. 10. greșeală, vină. 11. mulțime, număr mare. Vezi definitia »

INCUBATÓR s. n. instalație amenajată special pentru incubația (2) artificială a ouălor de păsări sau pentru dezvoltarea, în condiții optime, a prematurilor la vivipare. (< fr. incubateur) Vezi definitia »