NÁVĂ s.f. 1. Nume generic dat tuturor mijloacelor sau vehiculelor de navigație; vas, corabie, vapor, barcă. ♦ Vehicul aerian care zboară; aeronavă. ◊ Navă cosmică (sau spațială) = astronavă; navă de linie = cea mai mare navă de război, prevăzută cu artilerie grea, mijlocie și antiaeriană, precum și cu o cuirasă puternică; navă-far = navă ancorată în locurile primejdioase unde nu se poate construi un far. 2. Partea centrală a unei biserici creștine; naos. [< it. nave, cf. lat. navis, gr. naus]. Vezi definitia »

țitéică, țitéici, s.f. (reg.) leagăn de joacă; scrânciob. Vezi definitia »

GRENADÍNĂ s. f. I. 1. fir de mătase naturală foarte rezistent și mat, pentru dantele și franjuri. 2. țesătură subțire pentru rochii de vară, pentru perdele. II. sirop cu zeamă de rodie. (< fr. grenadine) Vezi definitia »

MÍTĂ, mite, s. f. Sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios; șperț, șpagă¹, – Din sl. mito. Vezi definitia »

CEREALICULTÚRĂ s. f. Ramură a agriculturii care studiază cultura cerealelor. [Pr.: -re-a-] – Din fr. céréaliculture. Vezi definitia »