STĂVILÍ, stăvilesc, vb. IV. Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui. 2. Fig. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. – Din stavilă. Vezi definitia »

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă Vezi definitia »

MAZILÍ, mazilesc, vb. IV. Tranz. A scoate din domnie sau din slujbă un domn, un boier etc.; (astăzi fam.) a destitui dintr-o funcție pe cineva. ♦ Fig. (rar) A alunga, a îndepărta. – Din mazil. Vezi definitia »

țipelí, țipelésc, vb. IV (reg.) a duce, a căra din greu. Vezi definitia »

togălí, togălésc, vb. IV (reg.) a comasa loturi de pământ. Vezi definitia »