PLERÓM s.n. 1. Concept al filozofiei gnostice, care denumește divinitatea din care ar proveni toate lucrurile spirituale. 2. (Bot.) Zonă internă a meristemului din vârful rădăcinii, care dă naștere cilindrului central. [Pl. -muri. / < fr. plérome, gr. pleroma]. Vezi definitia »

SIRINGOTÓM s.n. Instrument chirurgical folosit în siringotomie. [< fr. syringotome]. Vezi definitia »

DACRIÓM s. n. ulcer al căilor lacrimale. (< engl. dacryoma) Vezi definitia »

Om care isi face laba; Onanist. Fut-in-manist. Vezi definitia »

GALANTÓM, -OÁMĂ adj. v. galanton. Vezi definitia »