OCULTÁȚIE, ocultații, s. f. 1. Dispariție temporară a unui astru datorită interpunerii între el și observator a unui alt corp ceresc. 2. (Mar.) Acoperire temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. ♦ (În sintagma) Lumină de ocultație = lumină intermitentă (a farului, a geamandurii). – Din fr. occultation. Vezi definitia »

INDÚVIE s.f. (Bot.) Organ de diseminare al fructului, provenind din periantul florii, cum sunt egretele (3) la achene; frunză redusă, solzoasă sau membranoasă. [Pron. -vi-e, var. induviu s.n. / < fr. induvie]. Vezi definitia »

IZOSTERÍE s. f. însușire a unor substanțe de a avea aceleași structuri de volum, dar compoziții chimice diferite. (< germ. Isosterie) Vezi definitia »

MECANOTELÍE s.f. Colecționare de francaturi poștale executate mecanizat. [Gen. -iei. / cf. fr. mécanotélie]. Vezi definitia »

EPIGASTRALGÍE, epigastralgii, s. f. Durere în regiunea epigastrului. – Din fr. épigastralgie. Vezi definitia »