MIRMECOCÓRĂ adj., s. f. (plantă) cu semințe răspândite de furnici. (< fr. myrmécochore) Vezi definitia »

GALIÓTĂ, galiote, s. f. Corabie ușoară de pescuit, cu fundul plat și de obicei cu două catarge, folosită în trecut îndeosebi de olandezi. [Pr.: -li-o-] – Din fr. galiote. Vezi definitia »

FOTOPÍLĂ, fotopile, s. f. (Elt.) Fotoelement. – Din fr. photopile. Vezi definitia »

VÍLĂ, vile, s. f. 1. Denumire dată, în Imperiul Roman, unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi. 2. Locuință cu înfățișare voit rustică, elegantă și spațioasă, situată într-o grădină. 3. (În evul mediu) Denumire care desemna diferite forme de așezări (obștea țărănească, satul liber, satul dependent de domeniul stăpânului feudal și, uneori, centrul urban). – Din lat., fr., it. villa. Vezi definitia »

TECTÍTĂ s. f. material sticlos bogat în siliciu și alumină, de origine cosmică. (< fr. tectite) Vezi definitia »