SUBSTITÚȚIE s. f. substituire. ♦ metoda ĩ = metodă de rezolvare a unui sistem de ecuații algebrice care constă în înlocuirea unei necunoscute dintr-una din ecuații cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuație. ◊ (chim.) înlocuirea unui atom sau a unui radical dintr- o moleculă printr-un alt atom sau prin alt radical. ◊ (lingv.) înlocuire a unui sunet prin altul. ◊ dispoziție prin care un moștenitor este obligat să transmită la moartea sa bunurile moștenite unei persoane desemnate ca succesorul său obligatoriu. (< fr. substitution, lat. substitutio) Vezi definitia »

IZOTIPÍE s.f. Proprietate a unor substanțe chimice de a cristaliza în aceleași forme, fără a forma cristale mixte. [Gen. -iei, var. isotipie s.f. / < fr. isotypie]. Vezi definitia »

FLEBOTOMÍE, flebotomii, s. f. Secționare a unei vene pentru a extrage sânge, a introduce o sondă etc.; venesecție. – Din fr. phlébotomie. Vezi definitia »

EUFONÍE s. f. succesiune armonioasă de sunete în silabele unui cuvânt, unei fraze, cu efect auditiv plăcut. (< fr. euphonie, lat., gr. euphonia) Vezi definitia »

CELIOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile abdominale. (< fr. coeliopathie) Vezi definitia »