DATORÍE, datorii, s. f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ◊ Loc. adv. Pe datorie = pe credit. ◊ Expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite. 2. Obligație legală sau morală; îndatorire. ◊ Loc. adv. De (sau din) datorie = din obligație, pentru că trebuie. La datorie = în locul unde te cheamă obligațiile (de serviciu). ◊ Expr. A fi de datoria cuiva să... = a fi obligația cuiva să... A crede de datoria sa să... = a se crede obligat să... – Dator + suf. -ie. Vezi definitia »

târșegíe, târșegíi, s.f. (înv.) adunare, sfat, târșag. Vezi definitia »

MACROPODÍE s. f. malformație caracterizată prin dezvoltarea exagerată a picioarelor. (< fr. macropodie) Vezi definitia »

LEXÍE¹ s. f. orice unitate semnificativă a lexicului, cuvânt sau expresie. (< fr. lexie) Vezi definitia »

FIZIOCRAȚÍE s. f. Doctrină economică din secolul al XVIII-lea care susține că munca agricolă constituie unica sursă de bogăție. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratie. Vezi definitia »