neicúță s.m. fără pl. (pop. și fam.) 1. neiculiță, neicușor. 2. (reg.) tată. Vezi definitia »

DIALINGVÍSTICĂ s. f. Ramură a lingvisticii care studiază elementele lingvistice care, aparent, nu pot fi sistematizate după principii formale. [Pr.: di-a-] – Din engl. dialinguistics. Vezi definitia »

ȘÁPĂ s. f. 1. strat superficial de bitum, de asfalt etc. destinat a impermeabiliza un element de construcție. 2. (metal.) învelitoare în care se fixează formele în turnătorie. (< fr. chape) Vezi definitia »

șúștină, șuștíne, s.f. (reg.) 1. fâșie îngustă de pământ arabil. 2. felie subțire dintr-un aliment. Vezi definitia »

ohábă (ohábe), s. f. – Proprietate inalienabilă. Sl. ochaba. Termen juridic (sec. XV, înv.). – Der. ohabnic (var. ohavnic, (o)hamnic), adj. (în deplină posesie). Vezi definitia »