păncăní, păncănésc, și pắncăn, vb. IV (reg.) 1. a face câte ceva, a nu sta degeaba; a face lucruri neînsemnate, mărunte. 2. a umbla fără rost, a bate drumurile de pomană. Vezi definitia »

DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Des¹- + cumpăni. Vezi definitia »

ADOPȚIÉNI s. m. pl. membri, adepți ai adopțianismului. (< fr. adoptiens) Vezi definitia »

băní, bănésc, vb. IV (înv.) 1. a trata cu cineva. 2. a sâcâi, a face mizerii cuiva. Vezi definitia »

prigoní (prigonésc, prigonít), vb. – A persecuta, a oprima, a chinui. Sl. prigoniti (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 237; Conev 102). – Der. prigoană, s. f. (persecuție), cf. sl. prigonŭ; prigonitor, adj. (asupritor); prigon, s. n. (perechea de vite din mijloc la atelajele de trei perechi de boi), din sl., rus. prigon; prigonar, adj. (care aparține perechii din mijloc). Vezi definitia »