COLORATÚRĂ, coloraturi, s. f. 1. Manieră de interpretare vocală care dă posibilitatea interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând cadențe, triluri etc. ◊ Soprană de coloratură = soprană cu extensiune în registrul acut care cântă în această manieră. 2. (Rar) Bogăție de culori; colorit. – Din fr. coloratura. Vezi definitia »

MALIGMÁTĂ s. f. metaforă atenuată prin introducerea în enunț a unei construcții incidente de tipul „oarecum”, „ca să zic așa”, ori prin transformarea ei în comparație cu unele construcții joncționale. (< gr. maligmata) Vezi definitia »

HUDICIOÁRĂ, hudicioare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui hudiță. – Hudiță + suf. -ioară. Vezi definitia »

vadoásă adj. {., pl. vadoáse Vezi definitia »

BACTERIOLÍZĂ s. f. Dizolvare a bacteriilor sub acțiunea bacteriolizinei. (< fr. bactériolyse) Vezi definitia »