OBEDIÉNȚĂ s. f. supunere, ascultare. (< fr. obédience, lat. oboedientia) Vezi definitia »

gáleșă (-e), s. f. – (Înv., rar) Branhie. Mag. galles (DAR). Vezi definitia »

prihánă (prihắni), s. f. – 1. (Înv.) Acuzație, vină. – 2. Pată, defect, cusur, meteahnă. Sl. dar lipsește etimonul exact, cf. ceh. prihana, pol. przygana, rut. prigana (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 237; Tiktin), cf. prigoni. Trecerea lui g › h nu a fost explicată. – Der. prihăni, vb. (a păta); prihanie, s. f. (pată, dezonoare); neprihănit, adj. (pur, curat, cast). Vezi definitia »

MÚLĂ, mule, s. f. (Rar) Mulaj; p. ext. tipar, formă [Var.: mul subst.] – Din fr. moule. Vezi definitia »

NARCOANALÍZĂ, narcoanalize, s. f. (Med.) Metodă psihanalitică de investigație a subconștientului în condiții de narcoză. [Pr.: -co-a-] – Din fr. narcoanalyse. Vezi definitia »