ITINERÁR, itinerare, s. n. Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut. ♦ Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. – Din fr. itinéraire, lat. itinerarius. Vezi definitia »

AVÁR², -Ă, (‹ fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație turcică din stepele Asiei Centrale așezată în timpul marii migrațiuni a popoarelor în Cîmpia Panonică, unde a creat un stat (568-796), distrus de franci și bulgari; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține a. (1), privitor la a. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, vorbită de avari. Vezi definitia »

chindinár, chindináre, s.n. (înv.) măsură de greutate de 150 de litre. Vezi definitia »

ȘLEPÁR, șlepari, s. m. Persoană care conduce un șlep. – Șlep + suf. -ar. Vezi definitia »

DENÁR s. m. 1. monedă romană (de argint), de circa 4 g. 2. unitate monetară în unele țări europene în evul mediu. (< lat. denarius, it. demaro) Vezi definitia »