SEXTÚPLU, -Ă, sextupli, -e, adj. De șase ori mai mare, înșesit. – Din fr. sextuple, lat. sextuplus. Vezi definitia »

TENÁCLU s.n. (Poligr.) Port-manuscris. [< germ. Tenakel]. Vezi definitia »

SUBTÍTLU s.n. 1. Al doilea titlu (de obicei mai lung), care completează titlul principal sub care stă scris. 2. (Cinem.) Textul imprimat pe peliculă în partea inferioară, cuprinzând traducerea dialogurilor din versiunea originală. [< sub- + titlu, după fr. sous-titre]. Vezi definitia »

CONTRATÍTLU s. n. titlu general al unei opere mai întinse, ori al unei serii de mai multe volume, fiecare cu titlul separat. (< contra¹- + titlu) Vezi definitia »

HETEROCÍCLU s. n. compus organic heterociclic (1). (< fr. hétérocycle) Vezi definitia »