FÁVUS s.n. Îmbolnăvire a pielii (acoperite cu păr a) capului, cauzată de o ciupercă și constând din leziuni profunde, însoțite de distrugerea definitivă a firului de păr și de atrofia pielii care generează părul. [< fr. favus, cf. lat. favus – fagure]. Vezi definitia »

TÓNUS s.n. Stare de funcționare latentă a mușchilor sau a nervilor în repaus, în măsură a se modifica la intervenția diverșilor excitanți. ♦ (Fig.) Energie, vigoare. [< fr., lat. tonus, cf. gr. tonos]. Vezi definitia »

adv.(opus amonte)mai aproape de varsare,in legatura cu situatia unui punct de pe cursul unei ape Vezi definitia »

ÁNUS s. n. orificiu de la extremitatea rectului. (< fr., lat. anus) Vezi definitia »

VÁLGUS s. n. (Med.) Deviație a piciorului în afară. – Din fr. valgus. Vezi definitia »