DECUBÍT s. n. Poziție a corpului când este întins la orizontală. ♦ Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliți să stea mult timp culcați. – Din fr. décubitus, lat. decubitus. Vezi definitia »

ASFALTÍT s. n. amestec natural de bitum și materii organice. (< fr. asphaltite) Vezi definitia »

FÂȘCÂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a fâșcâi; șuierătură (printre dinți sau cu ajutorul degetelor). Vezi definitia »

AFIDAVÍT s. n. (în unele state) declarație scrisă sub jurământ în fața instanței judecătorești (autentificată). (< fr., engl. affidavit) Vezi definitia »

CRISTALÍT s.n. Monocristal de dimensiuni mici care intră în structura unui corp policristalin. [< germ. Kristallite]. Vezi definitia »