Definita cuvantului decubit
DECUBÍT s. n. Poziție a corpului când este întins la orizontală. ♦ Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliți să stea mult timp culcați. – Din fr. décubitus, lat. decubitus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu decubit
FLIT1, flituri, s. n. (Reg.) Bot, rât. – Et. nec. Vezi definitia »
PREPÓZIT s. m. 1. reprezentant al puterii superioare, temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul Roman. ◊ mare maestru al palatului în Imperiul Bizantin. 2. cleric catolic de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. (< lat. praepositus, germ. Präpositus) Vezi definitia »
DIBUÍT s. n. Faptul de a dibui. – V. dibui. Vezi definitia »
ȘPĂCLUÍT, -Ă, șpăcluiți, -te, adj. Răzuit, netezit cu șpaclul. – V. șpăclui. Vezi definitia »
STICLĂRÍT s. n. (Rar) Operația de fabricare și de prelucrare a sticlei. – Sticlă + suf. -ărit. Vezi definitia »