Definita cuvantului dantură
DANTÚRĂ s.f. 1. Totalitatea dinților unui om; (p. ext.) felul în care sunt așezați dinții. 2. Ansamblu format de dinții unor organe de mașini sau de utilaj (freze, pile, burghie etc.)- [Var. dentură s.f. / < fr. denture].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dantură
INDULGÉNȚĂ s.f. 1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate. 2. Document dat de papă pentru iertarea păcatelor credincioșilor în schimbul unei sume de bani. [Cf. fr. indulgence, lat. indulgentia]. Vezi definitia »
crácoviță, crácovițe, s.f. (reg.) manta țărănească; ghebă (ghibă). Vezi definitia »
rostopáscă (-ște), s. f. – Măselariță (Chelidonium maius). – Var. rostopastă. Rut. rostopast (Cihac, II, 319), cf. pol. rostopašć. Vezi definitia »
AMPRÉNTĂ s. f. 1. urmă lăsată de un obiect prin apăsare. ♦ (pl.) ĕ digitale = urmele lăsate de vârfurile degetelor pe ceva. 2. mulaj al maxilarului sau al unei părți din acesta servind pentru lucrarea protezelor dentare. 3. (fig.) urmă lăsată de o idee, de o stare psihică etc. (< fr. empreinte) Vezi definitia »
BÁRTIȚĂ, bartițe, s. f. (Reg.) Pojghiță de mucegai care se formează pe borș sau pe zeama de varză acră. – Et. nec. Vezi definitia »