TAVÁN, tavane, s. n. 1. Suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere; plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere. 2. (Reg.) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. [Pl. și: tavanuri] – Din tc. tavan. Vezi definitia »

rahtiván, rahtiváni, s.m. (înv.) cămăraș care avea grijă de rafturile cailor domnești. Vezi definitia »

contingán, contingáni, s.m. (reg.) băiat între 14 și 17 ani; băiețandru. Vezi definitia »

valanginián¹ (-ni-an) adj. m., pl. valanginiéni (-ni-eni); t. valanginiánă, pl. valanginiéne Vezi definitia »

ZWINGLIÁN, -Ă adj., s.m. și s.f. (Adept) Al zwinglianismului. (din fr. zwinglien) Vezi definitia »