CANÚLĂ, canule, s. f. Tub de sticlă sau de ebonită, întrebuințat în medicină în diferite operații chirurgicale sau pentru spălături interne. – Din fr. canule, lat. cannula. Vezi definitia »

a avea clonțar la ghebă expr. (intl. – d. o casă) a avea câine de pază Vezi definitia »

PALMIÉRĂ s. f. 1. bucată dreptunghiulară de piele groasă care protejează palmele în timpul muncii. 2. un fel de mistrie. (< palmă + -ieră) Vezi definitia »

MAHÓRCĂ s. f. 1. Plantă anuală din familia solanaceelor, cu frunze mari, bogate în nicotină și în acid citric, dar lipsite de aroma frunzelor de tutun; tutun turcesc (Nicotina rustica). 2. Tutun de calitate inferioară, fabricat din rădăcinile mahorcii (1). – Din rus., ucr. mahorka. Vezi definitia »

HORMONOGENÉZĂ s.f. Sinteză a hormonilor în organism; hormonopoieză. [< fr. hormonogenèse]. Vezi definitia »