MIXTÚRĂ s. f. 1. amestec de elemente eterogene. 2. amestec din mai multe substanțe, materiale lichide sau granulare. ◊ medicament dintr-un amestec de mai multe substanțe. ◊ (pl.) produse miniere naturale, din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfărâmate pentru separarea substanțelor utile. 3. (muz.) registrație la orgă care constă din adăugarea la sunetul fundamental a câtorva armonice superioare. (< fr. mixture, lat. mixtura) Vezi definitia »

BIRÉMĂ, bireme, s. f. Navă antică propulsată cu două rânduri de rame. – Fr. birème (lat. lit. biremis). Vezi definitia »

INDIANÍSTICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul limbii și al civilizației Indiei de dinaintea penetrației europene; indianism (2) [în DN]; indologie. [Pron. -di-a-. / < it. indianistica]. Vezi definitia »

PIROTÉHNICĂ, pirotehnici, s.f. – V. pirotehnic (2) [DEX'98] Vezi definitia »

CORONÍȚĂ, coronițe, s. f. Diminutiv al lui coroană (1). – Coroană + suf. -iță. Vezi definitia »