PRIVAȚIÚNE s.f. Pierdere, suprimare, lipsă a unui drept, a unui bun, a unui avantaj. ♦ (La pl.) Lipsă, sărăcie; abținere voită. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. privation, lat. privatio]. Vezi definitia »

SPOLIAȚIÚNE s.f. v. spoliație. Vezi definitia »

INVENȚIÚNE s. f. (muz.) fantezie, improvizație cu caracter polifonic; piesă instrumentală, cuprinzând două sau trei linii melodice, în care se folosesc procedeele polifonice. (< it. invenzione, fr. invention) Vezi definitia »

IMERSIÚNE s. f. 1. cufundare a unui corp într-un lichid; stare în care se află un asemenea corp. ◊ (în microscopie) introducerea între obiectiv și lamela care acoperă obiectul a unei picături de lichid pentru a spori puterea de separare a microscopului. 2. intrare a unui corp ceresc în conul de umbră al unui alt corp ceresc. (< fr. immersion, lat. immersio) Vezi definitia »

RECLUZIÚNE s.f. 1. (În trecut) Pedeapsă de drept comun, constând în pierderea libertății și supunerea la muncă. 2. (Liv.) Starea cuiva care trăiește singur, retras de lume; schimnicie. [Var. recluzie s.f. / cf. fr. réclusion, lat. reclusio]. Vezi definitia »