SUPRASATURÁȚIE s.f. 1. Stare a unei soluții în care concentrația substanței dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturației. 2. (Fig.; fam.) Saturare, îndestulare, îmbuibare peste măsură. [Gen. -iei. / < supra- + saturație, după fr. sursaturation]. Vezi definitia »

-LALÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) pronunțare”, „(de) vorbire”, „(de) articulare a cuvintelor”. [< fr. -lalie, cf. gr. lalein – a vorbi]. Vezi definitia »

CLASTOMANÍE, clastomanii, s. f. (Med.) Înclinație morbidă de a distruge sistematic toate obiectele întâlnite. – Din fr. clastomanie. Vezi definitia »

CHEIROMEGALÍE s. f. hipertrofie a degetelor și a mâinilor. (< fr. chéiromégalie) Vezi definitia »

SATANOFOBÍE s. f. demonofobie. (< Satana + -fobie²) Vezi definitia »