șperlăríe s.f. (reg.) cantitate mare de praf. Vezi definitia »

DUPLICÁȚIE s.f. (Rar) Duplicare, dublare. [Gen. -iei. / cf. fr. duplication, lat. duplicatio]. Vezi definitia »

POLIODONTÍE s. f. prezența de dinți supranumerari. (< fr. polyodontie) Vezi definitia »

NĂZDRĂVĂNÍE, năzdrăvănii, s. f. 1. (În mitologia populară) Puterea, însușirea sau fapte unei ființe năzdrăvane. ♦ Faptă, ispravă, întâmplare etc. ieșită din comun, extraordinară, de necrezut; minunăție. 2. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, năstrușnică; glumă, poznă, năzbâtie, ștrengărie; p. ext. faptă, vorbă etc. șireată; șiretlic, vicleșug. – Năzdrăvan + suf. -ie. Vezi definitia »

XILOLOGÍE s. f. (Silv.) Știință a lemnului care cuprinde studiul structurii sale, al naturii organice, al compoziției chimice, al proprietaților mecanice, etc., al rezistenței, al defectelor și întrebuințării, al originii sale. (din fr. xylologie) [TLF] Vezi definitia »