múie s. f. – (Arg.) Gură, plisc. Țig. mui (Graur 174; Juilland 169). Se folosește aproape exclusiv în forma art. și în expresii. Vezi definitia »

sfârșénie, sfârșénii, s.f. (înv.) 1. sfârșit. 2. moarte. 3. judecata de apoi. 4. scop, țel. 5. capăt, hotar. 6. (reg.) sfârșeală, stare de leșin. Vezi definitia »

EPIDERMOFIȚÍE s.f. Boală de piele datorită unor ciuperci microscopice care se localizează în epidermă, fără a afecta părul. [Gen. -iei. / < fr. épidermophytie, cf. gr. epi – deasupra, derma – piele, phyton – plantă]. Vezi definitia »

ICONOLOGÍE s.f. 1. Știință care studiază atributele ce caracterizează zeitățile unei mitologii, necesare artiștilor pentru a reprezenta personajele respective. ♦ (Arte) Disciplină care studiază și interpretează reprezentările folosite în artele plastice. 2. Ramură a paleontologiei care se ocupă cu studiul urmelor de locomoție lăsate de vertebrate pe unele sedimente. [< fr. iconologie, cf. gr. eikon – imagine, logos – studiu]. Vezi definitia »

EMBRIOCARDÍE, embriocardii, s. f. Ritm cardiac patologic apărut în miocarditele grave, caracterizat prin accelerarea bătăilor inimii și prin egalizarea pauzelor și a tonalităților celor două zgomote ale ei; ritm fetal. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryocardie. Vezi definitia »