IÚLUS s. n. miriapod cu corp cilindric care se hrănește cu vegetale și care, în caz de pericol, se răsucește în spirală. (< lat. iulus) Vezi definitia »

PLUS² I. s. n. 1. ceea ce depășește o anumită cantitate; prisos. 2. simbol matematic (+) care indică o adunare sau, pus înaintea unei mărimi, caracterul pozitiv al acesteia. ◊ semn grafic, identic cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice pozitive. II. adv. mai mult, și încă. (< lat. plus) Vezi definitia »

DUS¹ s. n. (Rar) Faptul de a (se) duce; plecare. – V. duce. Vezi definitia »

EMBÓLUS/EMBÓL s. n. formație străină obstruantă în sânge, care produce embolia. (< fr., lat. embolus, gr. embolos) Vezi definitia »

ANTITAURUS, lanț muntos (alt. max.: Erclyas Dağ, 3.917 m) în Turcia asiatică, de-a lungul țărmului M. Mediterane, alcătuit din roci sedimentare, format din două culmi paralele: Tahtali Dağlari (Bey Dağ, 3.054 m) și Binboğa Dağ (2.830 m). Pantele nordice au o vegetație de stepă, iar cele sudice sînt acoperite cu păduri subtropicale. Vezi definitia »