Definita cuvantului decuman
DECUMÁN, -Ă adj. (Ant.; despre pământuri) Care aparținea statului roman și pentru care colonii plăteau a zecea parte din venit. ◊ Poartă decumană = poartă a unui castru sau a unei tabere romane situată în partea opusă inamicului și în dreptul căreia se afla cohorta a zecea. [< lat. decumanus – al zecelea, cf. fr. décuman].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu decuman
pleșcán1, pleșcáni, s.m. (reg.) jefuitor. Vezi definitia »
ABBEVILIÁN s.n. Subetaj mijlociu al paleoliticului inferior; chelean. [Pron. -li-an. / < fr. abbevillien, cf. Abbeville – localitate în Franța]. Vezi definitia »
TEHNICIÁN, -Ă s. m. f. 1. cadru cu pregătire medie în activitatea de cercetare, proiectare și execuție tehnică. 2. cel care cunoaște, stăpânește o anumită tehnică. (< fr. technicien) Vezi definitia »
chentan, chentane s. n. (augm.) țigară Kent. Vezi definitia »
TOPLIȚEÁN, -Ă, toplițéni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută și crescută în orașul Toplița (din județul Harghita). 2. Adj., s.m. (Locuitor) din orașul Toplița. (Toplița (n.pr.) + suf. -ean) Vezi definitia »