PERCÉPȚIE, percepții, s. f. 1. Proces psihic prin care obiectele și fenomenele din lumea obiectivă care acționează nemijlocit asupra organelor de simț sunt reflectate în totalitatea însușirilor lor, ca un întreg unitar; imagine rezultată în urma acestei reflectări; p. ext. facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare; înțelegere, cunoaștere. 2. (În trecut) Instituție care încasa impozitele sau taxele oficiale; clădire, birou în care își avea sediul această instituție, ♦ Încasarea unui impozit sau a unei taxe oficiale. – Din lat. perceptio, fr. perception. Vezi definitia »

HISTOFIZIOLOGÍE s. f. Ramură a histologiei și a fiziologiei care studiază funcțiile celulei și ale țesuturilor organismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. histophysiologie. Vezi definitia »

METEORIZÁȚIE s.f. 1. Totalitatea modificărilor fizice și chimice suferite de roci în contact cu atmosfera. 2. Meteorism. [Gen. -iei. / < fr. météorisation]. Vezi definitia »

UROTOXÍE s. f. grad de toxicitate prezentat de urină în timpul unor infecții. (< fr. urotoxie) Vezi definitia »

DEFECTOSCOPÍE s. f. examinare a structurii materialelor sau a diferitelor piese în scopul descoperirii unor eventuale defecte. (< fr. défectoscopie) Vezi definitia »