ALOCORÍE s. f. răspândire a fructelor, semințelor sau sporilor, prin intermediul diferiților factori externi (apă și vânt). (< fr. allochorie) Vezi definitia »

MIOTONÍE s.f. (Med.) Boală caracterizată prin tulburări în contracția mușchilor. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myotonie, cf. gr. mys – mușchi, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

ALOMORFÍE s.f. Mulțimea formelor aceleiași substanțe; alomorfism. V. metamorfoză; alotropie. [< fr. allomorphie, cf. gr. allos – alt, morphe – formă]. Vezi definitia »

PULULÁȚIE s.f. 1. Înmulțire rapidă și abundentă. 2. Producere rapidă de țesuturi morbide. [Gen. -iei. / < fr. pullulation, cf. lat. pullullare – a se înmulți repede și mult]. Vezi definitia »

EPIDERMOREÁCȚIE s. f. test de sensibilitate a pielii, pentru a pune în evidență o alergie. (< fr. épidermo-réaction) Vezi definitia »