PROIECTÍV, -Ă adj. referitor la activitatea de proiectare, la proiecție. ◊ (mat.; despre figuri) care își păstrează proprietățile când sunt proiectate pe un plan. ♦ geometrie ~ă = geometrie care studiază proprietățile proiective ale figurilor. ◊ (psih.; despre tehnici, teste) care permite obținerea unei reprezentări obiective a intervenției personalității unui individ într-o anumită activitate. (după fr. projectif) Vezi definitia »

DISOLUTÍV, -Ă adj. care descompune, dezagregă sau degradează. (< fr. dissolutif) Vezi definitia »

CONGESTÍV, -Ă adj. Care provoacă o congestie, care arată o congestie, de congestie. [< fr. congestif]. Vezi definitia »

CAPACITATÍV, -Ă adj. Referitor la capacitatea electrică; care se comportă ca un condensator electric. [Cf. fr. capacitatif]. Vezi definitia »

CORELATÍV, -Ă, corelativi, -e, adj. Care este în relație reciprocă cu ceva, care indică un raport reciproc. ◊ Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii. Conjuncții corelative (și substantivat, f.) = conjuncții care apar la ambele membre ale unei fraze, fiind coordonatoare sau, mai rar, subordonatoare. – Din fr. corrélatif. Vezi definitia »